Jucarii pentru cei mari

E 8 dimineata si un barbat la vreo 30 de ani priveste soarele cum razbate printre crengile copacilor care se zaresc prin gratiile vechi si ruginite din Penitenciarul Margineni.
Face flotari,zeci,un program regulat pe care il respecta de ani de zile impins de ura din suflet pe care o simte chiar si pe limba.Are privirea unui tigru si zambeste rar si atunci doar pentru interes...
Isi aduce aminte de copilarie,avea 5 sau 6 ani si mama lui il loveste peste fata si ii da sangele instantaneu pe gura si pe nas.Furase o jucarie de la gradinita pentru ca acasa nu avea.
Va fura in aproape fiecare zi cate o jucarie.
A crescut acum are vreo 11 ani si impreuna cu fratele lui asteptau pe unul dintre parinti sa le aduca ceva de mancare.Nu mancase de 12 ore cel putin.
Se duce in sufragerie si il striga pe fratele lui dupa 15 min.Pe masa erau asezate farfuriile alea bune,tacamuri,servetele,pahare.Pe fiecare farfurie era friptura sau salata,cozonaci...Erau poze decupate din ziare puse atent.
Mai trec cativa ani si acum e la liceu si se pregateste de Revelion.Este ultima zi din acel an si el pleaca gatit bine dar cu un rucsac cu niste rufe murdare.Va petrece Revelionul la un prieten bun dar in acelasi timp isi va spala rufele la masina aia automata.La el in familie nu exista atunci asa ceva.
In 2003 este arestat,si-a riscat libertatea pentru o viata mai buna,o viata fara griji pe care unii din diferite motive nu au putut sa i-o dea pe tava.Copiii de bani gata pleaca mereu cu 3 ture inaintea noastra in maratonul vietii.
Acum are un zambet fals lipit de coltul buzelor si se intoarce la antrenament.Ultima serie de flotari pe ziua respectiva.
S-a innorat si bate un vant rece.
Tot ce am scris mai sus e pura realitate.Numele lui este Alin.E fratele meu mai mic.