Mi-e dor de copilaria cu cheia de gat

Cînd mă întorceam din vacanţele de vară petrecute la bunici, cu banii strînşi acolo îmi luam Turbo,Final90 şi Cin-Cin. Vi le amintiţi, nu? Gumele de mestecat care aveau surprize cu fotbalişti! Ţin minte că îl aveam pe Lăcătuş la Cin-Cin şi ceream 10 alte surprize cu alţi fotbalişti în locul lui dacă voia cineva schimb! Era 10 lei guma la ţigani în faţa şcolii, 3 lei ciubucul şi 5 lei cutia de piramidon plină cu seminţe!
Nu exista net,mobile asa ca ieseam afara cu cheia de gat si ne jucam foarte multe jocuri: gropita, portofelul, castelul, şotronul, ţevile de cornete, praştiile, chestia aia cu şurub în care băgam fosforul de la chibrit şi care pocnea, "flori, fete şi băieţi", batistuţa, baba- oarba, raţele şi vînătorii, ulii şi porumbeii, v-aţi ascunselea, leapşa.
Îmi e dor de vecinii care ne luau la zor, îmi e dor de mingile sparte şi comentariile de după, "o plăteşti"! Sau faze de genul "nu mai joci? OK, 3 castane şi 3 şuturi în fund de la fiecare ca să ieşi, că strici echipa" .
Imi e dor de bara de bătut covoare (cea mai tare poartă de fotbal a copilariei) sau de o poartă desenată cu cărămida pe zidul blocului, de li se ridica părul în cap celor de la parter de atîtea "bubuieli.
Am tranzacţionat Pif-uri,Rahan (apropo am acum aproape toata colectia ,vreo 40 de exemplare) maşinuţe de fier şi surprize, mîncam folii întregi de faringosept pe post de bomboane...
Veneam acasă de la şcoală (cu cheia la gît), îmi luam cîte un pahar de sifon cu 1 leu, aruncam ghiozdanul pe trotuar şi-i dădeam drumul la fotbal pînă la patru, cînd veneau părinţii de la serviciu şi mă certau că joc cu adidaşii "buni". Urcam, mă schimbam, mîncam (obligat), toate în 3 minute şi coboram înapoi în faţa blocului...
Sa nu uit de mingea de 35 şi pe "ruda mai saracă" a acesteia: mingea de 18. Mult mai uşoară, în 99% din cazuri ovală, o verificam aruncînd-o învîrtindu-se în aer şi înnebuneam de cap vînzătoarele pînă găseam una mai de Doamne-ajută .
Mingile de 18 lei erau un fel de baloane mai groase. Dacă le loveai cu şpiţul îşi schimbau direcţia de 5 ori pînă la destinaţie.
Ce vremuri...